5

Azi nu stiu cum am nimerit pe un forum unde se discuta despre alaptat. Era acolo o mamica care sustinea sus si tare ca ea tot alapteaza desi copilul are peste doi ani si ca e bine pentru el, ca ii da si ei satisfactie dar cateodata ii vine sa-si ia campii. Bine, la ea alaptat insemna un pic de san sa adoarma, inca un pic cand plange sau e suparat, si asa mai departe. Nu am eu cine stie ce experienta ca mamica (am "doar" doi copii) dar pentru mine alaptatul a insemnat hrana, masa copilului. Daca nu iti si le impui o disciplina (in general in toate) si nu ai nici un ajutor cu copii nu poti sa te descurci in limitele normale, adica sa mai ai timp si pentru tine sau pentru tine si jumatatea ta. Deci, cum spuneam pentru mine laptele meu a fost masa, nu inlocuitor pentru ceva sau recompensa. Mai apoi, cand am inceput hrana solida parca le-a fost mai usor sa inteleaga ca in locul sanului este altceva. Si nu, nu mi-a fost usor nici sa alaptez si nici sa le impun un program. Inainte sa am primul copil credeam ca nu e nimic dificil, ca bebe stie sa faca toata treaba :))
Nu am fost niciodata de acord ca parintii sa doarma cu copii. Da, iti vine in primele saptamani acasa sa iei copilul in pat cu tine si cand se trezeste sa-i bagi titzi in gura si sa te culci la loc dar trebuie sa te gandesti ca aceste prime luni se vor termina si el va fi obisnuit asa, nu va stii ca se poate dormi si altfel. Si apoi, ce ar fi sa ma culc la 9 sau la 10 cand se culca copii?!? Sa nu pot sa urmaresc un film, sa nu pot sa-mi petrec serile si noptile in intimitatea cuplului?! Pentru ca e clar, mai ales cand sunt doi copii, adio filme sau emisiuni care incep in jur de 20:30 ...:))
Cam atat ... pur si simplu am vrut sa-mi spun parerea cu privire la acest subiect. Aaaa, am uitat ceva important: pe copilul ce mare l-am alaptat pana la 4 luni, pe cel mic pana la 1 an si 3 luni si amandoi dorm in camera lor in patuturile lor (impreuna de cand cel mic avea 3 luni)!
Seara buna!