Turta dulce

Ei bine, Craciunul bate la usa! Anul acesta este al doilea cand fac turta dulce si sincer imi pare rau ca nu o fac mai des si in alte luni ale anului. Reteta o am de la mama, este foarte simpla ... numai migaleala ia ceva mai mult timp. Dar, copii pot da o mana de ajutor in mai toate etapele asa ca treaba merge :)

Aluat
- 1 kg faina
- 500 gr zahar
- 4 linguri ulei
- 2 linguri smantana
- 3 galbenusuri
- 1 pahar cu apa
- 2 linguri amoniac (amoniu ptr prajituri - Dr. Oteker)
- 2 lingurite scortisoara
- 1 lingurita cuisoare macinate
- 1 lamaie (coaja + zeama)

Glazura
- 3 albusuri
- 250 gr zahar
- 1 lingurita otet

250 gr zahar se "arde" intr-o cratita si se stinge cu apa calduta (1 pahar). Restul ingredienteleor pentru aluat si pun intr-un castron incapator peste ele adaugandu-se zaharul ars dupa ce sa racit complet. Se amesteca pana se obtine un aluat semilipicios (in principiu pana se incorporat toata faina). Se lasa sa stea acoperit 2-3 ore sau daca doriti peste noapte. Se imparte aluatul in doua sau in trei (in functie de cat loc aveti pentru aceasta operatiune) gros cam de 1 cm (sau mai mult daca doriti turte mai umflate) si se decupeaza cu forme speciale. Se coc in tava cu hartie de copt pana cresc si se rumenesc foarte usor.

Pentru glazura se bat albusurile spuma tare impreuna cu zaharul si otetul.
Se iau turtele si se decoreaza cu posul, seringa, etc sau si mai simplu pur si simplu tabalindu-le prin glazura. Se lasa la uscat cateva ore sau o zi.

Craciun fericit!

Tutmanik - placinta bulgareasca

Tutmanik este un preparat foarte popular in Bulgaria, un fel de placinta sau paine umpluta cu branza. Fiecare regiune, fiecare sat si chiar fiecare familie are retele diferite. Astfel am adaptat si eu reteta gasita in revista unui supermarket (Mega, nr. din septembrie 2015) adaugand spanac astfel incat avem reteta familiei noastre, chiar daca nu suntem bulgari :)) Reteta gasita de mine are umplutura numai cu branza feta (400 gr) amestecata cu 75 gr unt topit.
Noi o servim in general la masa de seara, cateodata cu smantana alaturi si este absolut delicioasa. Prepararea nu este grea doar de durata asa cum se intampla cu aluaturile cu drojdie care tot trebuie sa creasca dupa fiecare manevra.

Aluat
- 500 gr faina
- 25 gr drojdie proaspata
- 1 lingurita zahar
- 1 ou
- 60 gr unt topit
- 1 lingurita sare

Umplutura
- 300 gr branza
- cca. 200 gr spanac (congelat)
- 1 ceapa mica
- 2 linguri smantana
- 30 gr unt topit.

Intr-o adancitura facuta in faina, pune drojdia, zaharul si 3-4 linguri de apa calduta si amesteca-o cu un pic de faina. Lasa acoperit 15 minute. Adauga oul, untul, sarea si 200 ml de apa calduta: framanta pana obtii un aluat neted care nu se lipeste. Adauga faina daca este nevoie. Acopera si lasa-l sa creasca aprox. 45 de minute.
Framanta bine aluatul pe o suprafata presarata cu faina si imparte-l in doua bucati. Intinde fiecare bucata in foi circulare de aproximativ 3 mm grosime.
Pentru umplutura, caleste ceapa in putin ulei si adauga spanacul congelat. Lasa pe foc pana ce spanacul este coplet dezghetat apoi da la racit. Intre timp rade branza si amestec-o cu smantana si spanacul racit. Intinde umplutura pe fiecare foaie.

Ruleaza fiecare foaie si taie oblic in bucati cat mai egale. Pune aceste bucati una langa alta intr-o tava de copt unsa cu unt sau cu hartie de copt. Acopera-o si lasa aluatul sa creasca aproximativ 30 de minute. Bate galbenusul cu untul topit si unge aluatul pe deasupra cu o pensula.

Incalzeste cuptorul si coace tutmanik-ul 40 de minute, pana devine auriu la suprafata.

Camasa de noapte

Pentru construirea tiparului acestei camasi de noapte, cu maneca scurta chimono, se iau urmatoarele masuri:

- lungimea camasii .........................  130 cm

- jumatate din grosimea gatului ....... 19,5 cm

- jumatate din grosimea bustului ....... 50 cm

Construirea tiuparului: 

   Se deseneaza un dreptunghi ABCD, cu laturile verticale AD si BC egale cu 130 cm, reprezentand lungimea camasii conform masurii, si laturile orizontale AB si CD egale cu 28 cm, reprezentand latimea camasii (1/2 din jumatatea grosimii bustului, conform masurii, plus 3 cm pentru toate masurile):

(50:2)+3 = 28 cm

   Adancimea rascroiturii bratului. Din punctul B se aplica 26 cm pe linia BC in jos si se noteaza punctul G (1/2 din jumatatea grosimii bustului, conform masurii, plus 1 cm pentru toate masurile):

(50:2)+1 = 26 cm

   Din punctul G se duce spre stanga o linie orizontala de lungime nedefinita. Punctul de intersectie a acestei linii cu linia AD se noteaza cu G1 (adancimea rascroiturii bratului pentru masurile mai mari se va face de cel mult 26 cm.

   Rascroitura gatuli in spate. Din punctul B se aplica 8,5 cm pe linia AB spre stanga si se noteaza punctul S (1/3 din jumatatea grosimii gatului, conform masurii, plus 2 cm pentru toate masurile):

(19,5:3)+2 = 8,5 cm

   Din punctul B se aplica 2 cm pe linia BC in jos (pentru toate masurile). Punctul 2 se uneste cu punctul S printr-o linie usor arcuita (concava).

   Rascroitura gatului in fata. Din punctul B se aplica 8,5 cm pe lina BC in jos (1/3 din jumatatea grosimii gatului, conform masurii, plus 2 cm pentru toate masurile):

(19,5:3)+2 = 8,5 cm

   Punctul S se uneste cu punctul 8,5 printr-o linie curba.

   Lungimea manecii. Linia AB se prelungeste din punctul A spre stanga cu 10 cm (pentru toate masurile). Din punctul 10 se coboara o perpendiculara pana la intersectia cu prelungirea liniei GG1. Punctul de intersectie se noteaza cu R. Din punctul R se aplica in sus 1 cm (pentru toate masurile). Din punctul G1 spre stanga (pe linia G1R) si in jos (pe linia G1D) se aplica cate 3 cm (pentru toate masurile). Punctele 1, 3 si 3 se unesc printr-o linie arcuita. 

   Linia tivului manecii (linia de lungime a manecii).

   Distanta de la punctul 10 pana la punctul 1 se imparte in doua si din punctul de diviziune, perpendicular pe linia ce uneste punctele 10 si 1, se aplica 2 cm spre dreapta (pentru toate masurile). Linia tivului manecii se duce din punctul 10 prin punctul 2 spre punctul 1.

   Linia de subrat. Linia CD se prelungeste din punctul D spre stanga cu 15 cm (pentru toate masurile). Punctul 15 se uneste cu punctul 3 de de pe linia G1D.

    Linia de rotunjime a camasii. Din punctul 15 se aplica in sus 1,5 cm (pentru toate masurile). Linia CD se imparte apoi in doua si punctul de diviziune se uneste cu punctul 1,5.

    In figura este prezentata a parta parte dintr-o camasa. De aceea, la decuparea tiparului se va pune dedesupt inca o coala de hartie, astfel ca pe prima coala sa se decupeze partea din fata, iar pe a doua, partea din spate a camasii.

    Croitul si cusutul

   Camasa de noapte se croieste in lungime pe firul de lungime al tesaturii. Nu se face cusatura la umar, iar la croit se unesc liniile umarului din spate si din fata. Pe conturul tiparului se adauga rezerve de 1 cm pentru cusaturi, iar pe linia tivului, 2 cm.

   Pentru finisarea rascroiturii gatului si a manecii se croiesc bentite late de 4-5 cm.

   Dupa ce s-au croit, se finiseaza rascroitura gatului si linia de jos a manecii. In acest scop bentitele croite se aplica cu fata pe dosul camasii, se insaileaza, apoi se trag la masina la 0,5-1 cm de margine, cusatura se dezdoaie in ambele parti, bentitele se intorc pe fata camasii si se insaileaza pe marginea liniei de innaditura. Marginea libera se indoaie cu 0,5-1 cm, se insaileaza de camasa si se trage la masina in margine. Cusaturile laterale se incheie cu cusatura frantuzeasca sau cusatura refec; in partea de jos, camsa se tiveste. 

Aceasta este cea de-a doua postare (prima a fost "Sort de bucatarie") ce are la baza cartea "Croitul si cusutul in casa" de V.D. Kovalenko - 1961. Vor urma si altele, sunt foarte interesante explicatiile cu privire la construirea tiparelor :)

Spor!

Macrou marinat

In general se poate folosi si alt fel de peste dar macroul este cel care se preteaza mai bine. Pare complicat, dar nu este deloc si macar stiti ce mancati daca aveti pofta de peste marinat. Cel din magazine este prefiert si ii sunt adaugate o gramada de "ingrediente" pentru a tine mult si bine. Asadar, pregatiti-va pentru o reteta super simpla dar cu un timp de asteptare de cateva zile :)

- aproximativ 1 kg peste (macrou eviscerat si fara cap) proaspat sau congelat
- 250 ml otet de 9 grade (eu folosesc numai Topoloveni)
- 750 ml apa
- 1 lingura sare
- 1 lingurita cimbru
- piper boabe, mustar boabe, foi dafin
- ceapa / morcovi

Se pun pe foc intr-o oala apa, otetul, cimbrul, sarea si cateva boabe de piper. Se lasa sa clocoteasca de cateva ori si se opreste focul. Se pune la racit (lichidul trebuie sa fie absolut rece).
Intre timp, adica pana se raceste lichidul, se spala pestele (atentie sa se indeparteze bine pelicula neagra din interior si orice urma de sange) si se taie bucati cat de mari doriti. In general, eu il tai rondele de aproximativ 5 cm grosime. Ceapa se curata si se taie pestisori, morcovii rondele. Se iau borcane, orice dimensiune doriti, in general se folosesc cele in care se gaseste dulceata sau mai mari cum sunt cele in care se gaseste mazarea, fasolea, etc in magazine. Deci, in borcane curate si uscate si aseaza straturi astfel: un strat de ceapa (neaparat ceapa la "fundul" borcanului pentru a nu se lipi bucatie de peste) faramitata usor pentru a se desface in fasii, cateva bucati de peste, rondele de morcovi, putine babe de piper si mustar si tot asa pana se ajunge la stratul de sus care trebuie de asemenea sa fie de ceapa. Deasupra se mai presara 2 boabe de piper si de mustar si se aseaza o foaie de dafin. Cu ajutorul unui polonic se toarna cu grija lichidul pregatit mai devreme (rece!) astfel incat sa acopere complet ingredinetele, se infileteaza capacul si se depoziteaza in frigider. Cam dupa 5 zile pestele este marinat si gata pentru a fi savurat!


PS: Sa-mi spuneti cum a iesit!

Invata sa folosesti corect plantele aromatice

Recunosc ca nu prea m-am dat in vant dupa plantele aromatice proaspete (cu exceptia clasicelor patrunjel, marar si leustean) dar, as vrea sa incerc sa schimb lucrurile. Asadar mi-am propus sa caut informatii despre folosirea si pastrarea lor si, inainte sa apuc sa-mi termin planurile mi-a picat in mana revista unui lant de supermarketuri ... revista care contine cateva minime informatii despre subiectul in cauza. Sincer, as lua plante in ghiveci pentru inceput :)

• plantele proaspete mai fragile (patrunjel, marar) se adauga la finalul procesului de preparare termica, pentru a-si dezvalui toate aromele. Cele mai robuste (dafinul), se pun de la inceput in mancare.
• buchetul "garnis" e un manunchi de plante aromatice (patrunjel, cimbru, foi de dafin, carora li se pot adauga si altele). Legate intr-un buchet, plantele se tin in mancare in timpul prepararii acesteia, dar se scot inainte de servire.
• ierburile de Provence sunt un amestec de plante uscate specifice sudului Frantei (cimbru, rozmarin, salvie, busuioc, flori de levantica si oregano). Se adauga in mancare in timpul prepararii. 
• pentru a pastra proaspete plantele aromatice mai mult timp, invata catva trucuri. Cele fragile (patrunjel, busuioc) pot fi tratate ca niste flori. Spala-le, rupe frunzele de la baza tulpinilor si pune-le in pahare inalte sau borcane cu 2-5 cm de apa. Ierburile mai robuste (cimbru, rozmarin, salvie) se ambaleaza, nespalate, in prosop de hartie si se tin la frigider, in sertarele din partea de jos.
• plantele aromatice nu se spala decat inainte de a fi folosite in mancare sau consumate crude. 

Sursa: revista Mega - august

Muffins cu fulgi de ovaz, morcovi si banane

Din pacate nu mai stiu "numele" acestor muffins, stiu doar ca am vazut reteta la o emisiune a Marthei Stewart. Spre norocul meu, am apucat sa notez ingredientele si cantitatile ... ramanea numai sa astept putina racoare pentru a incerca reteta. Si iata ca minunea s-a produs duminica cand, profitand de putina racoare am trecut la treaba. Procedeul este extrem de simplu in ciuda listei lungi de ingrediente ... :)

2 g nucsoara rasa
6 g sare
4 g praf de copt
8 g bicarbonat de sodiu
315 g faina
160 fulgi de ovaz
240 g zahar (brun)
130 g stafide
270 g morcovi razuiti
165 ml lapte
90 ml ulei (de masline)
2 oua intregi
2 banane coapte (dar nu foarte moi)

Am luat un castron mare (spre maricel) in care am cantarit, pe rand ingredientele uscate. Am cantar din acela mic, digital, de bucatarie ... l-am pornit, am pus pe el castronul si am apasat tasta "tare", astfel incat indicatorul cantarului sa revina la zero. Apoi am cantarit faina, spre exemplu, iar am apasat tasta mai sus mentionata si tot asa pana am terminat toate ingredientele uscate. Separat am taiat/masurat ingredientele "ude" si apoi le-am amestecat cu cele uscate. Zahar brun nu am avut si am folosit alb, reteta originala este cu zahar brun. La fel ulei de masilne nu am pus ci ulei normal de floarea soarelui.

Dupa omogenizare aluatul se aseaza frumos in formele speciale, putin mai mult de trei sferturi se umplu acestea si se dau la cuptor. Nu stiu cat sa zic ca lea-m lasat, fiind prima data cand pun morcovi si fulgi de ovaz in prajituri am fost cu ochii pe ele sa vad daca vor creste, etc. Deci, cand arata coapte si crescute usor se incearca cu scobitoarea si veti stii daca sunt gata sau nu.


Baietii mei le adora cu iaurt dar cred ca merg si cu lapte sau ... goale!
Enjoy ...

Sa iubim ... ce avem

 

 Traim intr-o lume ce parca vrea, cu tot dinadinsul, sa aiba dezamgiri dupa dezamagiri. O lume formata din miliarde de nemultumiti, care-si cauta mai mereu fericirea intr-un viitor incert, populat cu ceea ce banii pot cumpara. Ignoram bucuriile simple, ale momentului, si speram - alimentati de o subtila si "atotputernica" masinarie de publicitate - la casa de vis, la relatia de vis, la familie ade vis. Crize mondiale se nasc din aceste vise, cumparate cu credite impovaratoare, luate din banci, iar oamenii nu par sa invete nimic din ele. De ce? Pentru ca modelul nostru de implinire in iubire, in viata, este construit, intr-o masura incredibil de mare din ... clisee luate din filme americane. Clisee unde iubirea si fericirea sunt prezentate simplificat, pueril, creand asteptari imposibile. In lumea construita din publicitate, filme si retele de socializare pe internet, un om merita iubit doar pentru ca este frumos, succesul se masoara exclusiv in bogatia etalata, iar esecul este rezervat celor rai, care nu merita sa fie iubiti. Iar in fata unor asemenea modele de viata, atat de iscusit si systematic prezentate, cum am putea trai altfel? Raspunsul este simplu. Inchideti televizorul, deschideti larg ochii, invatati sa iubiti ceea ce aveti si, mai ales , pe cei care se afla alaturi de dvs. Este greu, mult mai greu sa iubim ceea ce deja am primit de la viata, tot asa cum unui copil ii este greu sa se bucure de jucaria lui veche, atunci cand o jucarie noua si stralucitoare deja l-a vrajit. Cu toate astea fiintele de langa noi aunevoie si merita, chiar acum, atentia si dragoastea noastra. Este timpul sa descoperim aceasta iubire, pas cu pas, in noi insine. Drumul nu e usor, dar e singurul care duce la fericire. Sunt de facut doua lucruri: 1. Sa ne daruim si 2. Sa privim lumea cu sufletul.

A ne darui nu inseamna , cum gresit am putea crede, sa renuntam la demnitate sis a devenim de buna voie sclavii altor oameni sau prizonierii unor idei. Daruirea de sine (pentru ca despre ea este vorba) e o forma  de a trai viata cu generozitate si drag , pentru cei printer care existam. Capacitatea de a oferi cntinuu sentimente manifesate concret, usor de inteles si de primit. Putem sa ne daruim gragostea prin gesture concrete parintilor care asteapta alinarea noastra, copiilor  nostril ce au atata nevoie de afectiune “prezenta”, prietenilor ce se simt ocrotiti prin caldura noastra sufleteasca. Chiar si florile din glastra sau un animal de companie au nevoie de aceasta daruire continua, calma, venita din suflet. Un dar cu mult mai important decat un milion de cadouri, pentru ca, in vreme ce ele ajung la cos sau sunt date uitarii, darul sufletesc e viu si continuu, ne aduce bucurie si noua, si celor carora-l daruim. Chiar si in relatia cu Dumnezeu, stabilita prin rugaciune, esenta o constituie tot aceasta daruire de sine, oferita fara contoar.

Cat despre capacitatea de a privi lumea cu ochii sufletului, aceastane va incarca in mod constant cu energia de a iubi, de a crede si a spera. Iata un exercitiu simplu: asezati-va pe un scaun si priviti cu atentie, in toate detaliile, fotografia cuiva drag. Apoi, stergeti-va toate gandurile si ideile din minte si incercati sa priviti chipul cel indragit nu cu ochii, ci cu inima. Navalnic sau treptat, dupa cum ne este firea, o caldura iradianta ne va cuprinde fiinta. Caldura aceasta, numita si “caldura sufletului”, contine in ea stralucirea, noutatea, concretul, pe care niciodata spoiala de lumina a viselor fabricate in laboratoarele de publicitate nu o va putea egala.

                                                         sursa: revista "Asul verde"