A oferi un cadou nu este un gest obligatoriu, ci decizia celui care o face. Cadoul nu poate fi nici cerut, nici comandat, nici sugerat, desi exista cateva excptii ... A sti sa oferi mici daruri cu discretie si tact este un semn de noblete sufleteasca.
Modul in care dam si primim cadourile se invata. Nu intamplator in Japonia - tara politetii - se fac cursuri speciale pe aceasta tema.
Cand si cui facem cadouri?
Micile cadouri intretin prieteniile si produc oricui o mare placere - cu conditia sa fie date din suflet si dezinteresat.
A oferi un cadou profesorului la care copilul tau este amenintat de corijenta, sau medicului pentru un certificat de concediu nedreptatit, nu este semn de politete, dimpotriva.
Intre prieteni, in familie, intre indragostiti se pot face cadouri oricand. Nu trebuie sa asteptam o zi festiva pentru a-i darui prietenei noastre o pereche de manusi de bucatarie de care are mare nevoie sau buncii o pereche de papuci comozi pe care i-am gasit din intamplare la un mic magazin.
Ce si cum daruim? Cum primim?
Nu vom face daruri costisitoare la tot pasul, chiar daca avem o situatie materiala de invidiat. Nu este o dovada de bun-gust.
Se poate oferi orice obiect util, de la un deschizator de conserve pana la o tigaie de teflon, uneori chiar si lucruri de mancare. Dar si aici se impune un minimum de tact. Nu-i vom aduce unei prietene mai sarace, de ziua ei, un kilogram de carne!
Un cadou trebuie gandit, cumparat, ambalat, oferit. Trebuie sa fie frumos, util si sa provoace o adevarata bucurie celui care il primeste. Tocmai aceste eforturi dau valoare unui cadou, si nu pretul lui.
Cel care primeste un dar il va deschide in fata musafirului si nu-i va strica bucuria protestand ca e prea scump, ca nu trebuia sau, mai rau ... ca are oroare de bibelouri. Va multumi, se va bucura si va reveni cu comentarii agreabile de cateva ori in aceeasi seara. Daca un cadou nu ne place, ne vom ascunde nemultumirea.
Nu vom face cadou obiecte din casa care noua nu ne plac. Daca au o oarecare valoare, le putem darui celor apropiati, in cazul in care acestia si le doresc - insa fara comentarii de genul: "Ma mir ca-ti place, mie mi se pare oribil!" sau "Ia-l tu, ca eu tot il arunc!"
In general, ar trebui sa daruim obiecte care ne plac si pe care nu ne induram sa le cumparam pentru noi.
Din pacate, se raspandeste obiceiul de a darui bani in chip de cadou. Dar exista o mare diferenta intre banii pe care un parinte ii da la o aniversare copilului sau, pentru ca aceasta sa-si cumpere o pereche de blue-jeans pe masura, si banii pe care ii aduce in "dar" mamei lui tanarul inginer, proaspat casatorit. Nu se face! Banii, daca tanarul considera ca trebuie dati, vor fi oferiti cu alta ocazie, iar la aniversare va aduce un cadou pe care l-a ales cu drag, dupa ce s-a gandit indelung la nevoile si preferintele mamei.
Nu avem dreptul sa refuzam un cadou! Chiar daca nu ne place, un cadou este un cadou si a-l refuza inseamna sa-l jignesti pe cel care ti l-a oferit. Sa inapoiezi ulterior cadourile care ti-au fost facute nu este admins decat in anumite cazuri. Cand cineva te calomniaza sau te jugneste, poti sa i le restitui fara nici un cuvant, dar nu este obligatoriu.
Florile
Trebuie spus de la bun inceput ca orice cadou se ofera insotit de o floare.
Reguli si sfaturi
- nu se ofera si nu se tin in casa flori artificiale, oricat de bine le-ar imita pe cale naturale. Este de prost gust.
- cu putin efort si imaginatie, mai ales in anotimpurile calde, se pot oferi flori de camp sau flori rare, pentru a nu cumpara mereu aceleasi cinci garoafe imbobocite, banale si rigide.
- trebuie evitate florile prea mari sau prea pretentioase pentru ca s-ar putea sa nu fie pe gustul gazdelor si se transporta greu. Toate florile sunt frumoase, dar in general, un om delicat prefera florile delicate, ca anemonele, lacramioarele, violetele, ghioceii, macii, freziile, lalelele, brandusele, margaretele si multe altele.
- florile se ofera de obicei fara ambalajul in care le-am cumparat, chiar daca este "foarte frumos". Vom scoate hartia si o vom face sa dispara, eventual in buzunar sau in poseta, inca inainte de a intra in casa. Ambalajul poate ramane doar cand a fost special gandit ca sa puna in evidenta un anumit aranjament floral. Inmanam florile cu cozile in jos.
- la noi in tara exista obiceiul de a oferi flori in numar impar. Se spune ca totul in aceasta lume are pereche, iar cea care le primeste completeaza buchetul. In schimb, la ceremonii funebre se aduc flori in numar par.
- nu se dau flori barbatilor, decat daca se afla in spital.
- imediat ce am primit flori cu o anumita ocazie, rostim in acelasi timp si o formula de felicitare. Daca le ducem cand mergem intr-o vizita , nu spunem nimic. In schimb, gazda va multumi, le va admira si in nici un caz nu va spune: " Vai, nu trebuia sa va deranjati" sau "De ce ati dat atatia bani cand sunt atat de scumpe?"
- cand un cuplu merge in vizita, domnul e cel care ofera flori gazdei.
- florile nu se refuza in nici o situatie.
- la spital nu se duc flori prea mari sau cu miros puternic. Este bine sa ne gandim de acasa in ce vor fi puse. Nu e greu sa aducem chiar noi un vas potrivit, de pilda o ulcica smaltuita.
- exista o aversiune - nemotivata - impotriva ghivecelor de flori. Daca este vorba de un pomisor pitic ornamental, de o frumoasa azalee sau de un cactus nostim, nimic nu ne opreste sa le oferim unor prieteni.
Limbajul florilor. Despre cale se zice ca aduc ghinion; florile rosii inseamna iubire si pasiune, cele galbene gelozie, cele albe puritate. Dar nu toate florile sau culorile au o semnificatie. In orice caz, nu vom duce unei matusi in varsta, de la care asteptam o mostenire, un buchet de nu-ma-uita si nici mamei sotului o specie de cactus ce creste spectaculos si poarta numele popular de "limba soacrei"!
sursa: "Codul bunelor maniere astazi" - Aurelia Marinescu
