1

Cand vrei sa iei o decizie, acum la varsta maturitatii, cel mai bine e sa o faci de unul singur si sa ti-o asumi, sa inveti sa "traiesti" cu ea cu bune si cu rele. Multi iau decizii bazate pe parerile altora sau pe sprijinul (eventual financiar) altora. Si asta nu e bine. Nu e bine deloc ... parerea mea!
Spre exemplu nunta. De cate ori nu am auzit spunandu-se: "imi fac parintii nunta" asta insemnand de fapt "imi platesc parintii nunta". Acum, daca esti o persoana foarte apropriata de parinti ti se pare normal sa le ceri parerea despre fiecare detaliu al nuntii dar parca aflandu-te intr-o relatie de cuplu tinzi sa nu mai fi asa "bot in bot" cu mama. Si in loc sa decizi impreuna cu partenerul ceea ce vrei trebuie sa o implici si pe "mami" ... ca doar parintii platesc totul. Unde mai pui ca partenerul poate sa se simta prost intr-o situatie de genul asta. Eu sunt genul care nu poate accepta asta ... Mai bine te intinzi cat iti e plapuma si iti vezi linistit de ale tale.
Apoi, mai e situatia cand avand treizeci si ceva de ani, sa zicem, ai vrea sa faci o schimbare in cariera. Foarte frumos. Iti incolteste in minte ideea, cand e bine inradacinata o comunici partenerului, eventual ii ceri parerea. Si cand decizia e luata, sau aproape, o comunici celorlalti. Repet, eu asa as face. Chiar vedeam aseara la tv, o asa zisa vedeta, cu un realityshow, careia ii venise o ideea de afacere si a dat fuga la maica-sa sa-i ceara bani pentru. Nu mi-a placut deloc. Oare nu o deranjeaza sa-i ceara socoteala, daca ii da, despre ce a facut cu banii? Oare de ce sunt de parere unii ca parintii sunt datori sa ne dea tot ce au? Asta e motivul pentru care devenim parinti? Sau motivul pentru care avem parinti?
Un lucru este cert: daca vrei sa faci ceva, orice, ia decizia si daca tu crezi ca e cea mai buna, mergi inainte cu sau fara acordul celor din jur. Pana la urma daca esti prieten cu cineva, sau parinte trebuie sa stii sa-i respecti deciziile oricare ar fi acestea.