Obiceiuri in Prier

   Luna aprilie nu se bucura de o reputatie pre buna in folclorul traditional. Si nu degeaba, ci pentru ca natura e capricioasa in aceasta perioada, iar traditiile se impletesc cu evenimentele importante ale anului bisericesc.
   Pe vremuri, oamenii obisnuiau sa-i spuna Prier, Florariu sau "Traista'n bat". In aceasta perioada a anului incepe renasterea propriu-zisa a naturii, dupa lungile luni de iarna, cand mugurii isi fac aparitia si dau culoare vietii. De aici, numarul mare de obiceiuri stravechi. Pe langa bine-cunoscutele si respectatele sarbatori precum Ziua Pacalitului, Floriile, Sfantul Gheorghe sau Sfintele Pasti, si Antipa, Marcul Boilor, Lazarelul, Duminica Tomei, Joimarita sau Focul Viu joaca roluri deosebit de importante in potpuriul traditiilor populare romanesti.
   Potrivit zicalelor, Traista'n bat" cam pune bete'n roate. Ba chiar prieste dar si pripeste. De ce asemenea vorbe? Fiindca, de multe ori, se intampla ca tocmai acum, dupa ce razele soarelui incep sa se arate tot mai mult si pomii dau in floare, mai cade si cate un rand de fulgi de nea, mai da cate un inghet ... Prin urmare, zicalele nu fac decat sa descrie toanele vremii. Gospodarii au grija de livezi si imbraca tulpinile pomilor sa nu inghete, pun lut in locurile unde i-au altoit, aprind focuri mocnite pe timp de noapte in livezi, ca sa le tina de cald. Se mai spune ca daca aprilie e urat si morocanos, mai va fi cald, cu soare stralucitor.
   In sambata de dinaintea Floriilor, se tin Mosii de primavara, moment stiut si drept Lazarel. Se spune ca Lazar a fost un flacau care, intr-o sambata, a vrut sa manance placinte. Mama lui nu a avut timp sa-i faca si el a murit de pofta. De necaz, mama, macinata de durere, l-a rugat pe Dumnezeu sa pedepseasca crunt femeile care nu fac placinte in Sambata lui Lazar, adica in ajunul Floriilor. De aici si traditia de a coace si a imparti placinte in aceasta zi, in special copiilor, de sufletul mortilor. In Maramures, se face o paine "floare de grau", care se imparte celor dragi, caci cei ce mananca din ea se vor revedea pe lumea cealalta.
   Joimarita te arde de n-o respecti. Romanii o considerau zeita mortii si o celebrau cu mult fast in noapte ce incheia Joia Patimilor. In mitologie, acest personaj era asemuit cu Muma padurii, Baba Cloanta, un monstru latos, cu dinti lati si fiorosi. Pe vremea dacilor, ea reprezenta moartea. Dar, in folclorul romanesc, Joimarita era o sfanta frumoasa, care locuia in paduri ori pe crestele celor mai inalti munti si le pedepesea pe femeile lenese, mai ales pe cele care nu terminau treburile gospodaresti specifice pana in Joia Neagra. Cei ce nu o respecta risca sa sufere arsuri ale mainilor. Pe 25 aprilie, este Marcul Boilor, ziua in care vitele au voie sa pasca in voie, nu sunt legate si nici injugate.

sursa revista "Libertatea pentru femei"

reteta de placinta gasiti aici: http://chestiidecasa.blogspot.ro/2013/03/placinta-cu-branza.html