Cine a gasit formula echilibrului intre aceste doua ipostaze a pornit pe calea spre fericirea in cuplu.
Statisticile globale spun ca aparitia primului copil este a doua piatra de incercare a cuplului si ocupa a doua pozitie in topul cauzelor de divort. Este foarte trist cand citesti asa ceva pentru ca, in teorie, marirea familiei ar trebui sa fie un motiv de bucurie, nu de instrainare ireconciliabila. Pentru cine a trait sau trece prin acest moment de cumpana, orice desciere este de prisos. Dar cine se pregateste de venirea pe lume a primului copil ar fi cazul sa-si adune toate fortele, atat impreuna, cat si separat, pentru ca relatia de cuplu va suferi o transformare fundamentala. Daca nu stii cum s-o abordezi, s-ar putea s-o pierzi.
Practic, ce se intampla dupa aparitia copilului?
Gandeste-te ca, la toate cele pe care le faceai inainte (pentru tine, casa, sot) ar trebui sa adaugi insarcinarile de proaspata mama: alaptat, schimbat scutece, calmarea colocilor, stimularea bebelusului pentru o dezvoltare frumoasa, etc. Desigur, cel mic ocupa acum primul loc in topul prioritatilor tale si abia daca-ti mai aduci aminte de barbatul care incearca timid, dar cu disperare sa-si faca simtita prezenta langa tine.
Care sunt pericolele unei astfel de situatii?
"Aparitia primului copil poate impinge multe cupluri la divort. Cuplul nu mai are timp pentru sine, cel putin la inceput; proaspata mama nu se simte feminina din pricina kilogramelor in plus, alaptatul o epuizeaza, libidoul este scazut, dorinta de intimitate este inhibata, toleranta la frustrare devine tot mai scazuta din cauza oboselii. Cei doi parteneri ajung sa se instraineze unul de altul.", explica psihologul. Culmea este ca, prinsa fiind in crearea unei legaturi cu copilul, nu dai atentie deteriorarii relatiei cu partenerul.
Cam cat o duci asa?
Literatura de specialitate spune ca intre doua si sase luni. Timp in care ar trebui ca mama sa devina usor-usor mai relaxata, sa inceapa sa-si asume din nou statutul de sotie si sa inteleaga ca notiunea de familie il implica si pe tatal care, de la nastere, a cam fost pus pe tusa.
Cum reglati lucrurile?
In primul rand, scapa de gandul ca tu si numai tu esti in stare sa ai grija de copil. Recunoaste ca ai nevoie de ajutor, cere si accepta-l pe cel care ti se ofera, oricat de lipsit de competenta ti s-ar parea. Trebuie sa incepem sa cerem, sa avem rabdare, sa ajutam, sa impartim responsabilitatile, sa-l ascultam pe celalalt fara sa concuram pentru rolul de "cel mai obosit parinte".
Cum redevii sotie?
Practiv, ce tine de tine? Sa comunici mult si sa-ti indemni partenerul la comunicare. Vorbiti despre nevoile voastre, despre asteptari, nemultumiri, despre tot ce s-a adunat in perioada de instrainare. Este important sa existe dorinta de a depasi momentul impreuna, pentru binele relatiei si al copilului.
Ce-i mai important sa fii: mama sau sotie?
Poate ai zice mama, fara sa stai pe ganduri, in ideea ca nimic nu e mai important acum pe lume decat copilul tau. Dar barbatul cu care l-ai conceput? Care ti-a fost alaturi in lunile grele de sarcina si lauzie? Care incearca sa-si faca loc in educatia copilului vostru? Care-ti va fi mereu alaturi cand aceste copil te va supara? Langa care te vei regasi atunci cand puiul isi va lua zborul din cuibul parintesc? Acest barbat nu conteaza? Vrei sa-i dai o pauza pana la majoratul copilului si apoi sa-l regasesti fermecator si plin de viata si adoratie pentru tine, asa cum l-ai lasat cu 18 ani in urma? Te crezi in filme! Realitatea te obliga sa pui pe acelasi plan statutul de mama si pe cel de sotie, odata ce perioada critica de dupa nastere a trecut.
Sursa: revista Femeia de azi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu